CUM SĂ NU TE LAUD DOAMNE? !

Când eram ca un tăciune
Umezit de ploi de toamne,
Tu-ai aprins un foc în mine.
Cum să nu te laud, Doamne? !

Când eram sărac în lume
Hămesit în duh de foame,
Tu mi-ai dat bucate bune.
Cum să nu te laud, Doamne? !

Când trăiam doar în ruşine,
Ceru`urmând să mă condamne,
Tu Te-ai răstignit pe Tine.
Cum să nu te laud, Doamne? !

Când eram o biată navă
Tot rănită de pontoane,
Tu m-ai făcut vas de slavă.
Cum să nu te laud, Doamne? !

Când eram atras din fire
De-a păcatelor zorzoane,
Tu m-ai îndreptat spre Mire.
Cum să nu te laud, Doamne? !

Când eram cu viaţa frântă,
Ca şi alte vieţi sărmane,
Tu mi-ai dat nădejde sfântă.
Cum să nu te laud, Doamne? !

Când m-ai pus din văi pe munte
Şi m-ai scos de prin cotloane,
Când faci pietrele să-ţi cânte
Eu, cum să nu te laud, Doamne? !